Când a intrat pe ușa salonului de tatuaje dintr-un cartier liniștit al orașului, nimeni nu s-ar fi gândit că femeia în vârstă, sprijinită în baston și cu o eșarfă legată delicat sub bărbie, urma să schimbe complet atmosfera locului.

„Toți s-au oprit din lucru. Era ca și cum timpul se oprise,” povestește Sorin, tatuatorul care a întâmpinat-o. „Nu mai văzusem niciodată o persoană atât de în vârstă cerând un tatuaj. Și nu orice tatuaj…”

Ce a cerut bătrânica?

Fără să ezite, doamna Maria i-a arătat o fotografie veche, îngălbenită de timp. În imagine, un tânăr soldat o ținea în brațe și zâmbea. „A fost iubirea vieții mele,” i-a spus ea lui Sorin. „Dar nu ne-am putut căsători. Familia lui a refuzat. El a plecat pe front și nu s-a mai întors niciodată.”

Tatuajul? Un porumbel zburând dintr-o scrisoare, în care era inscripționat numele „Ionel” și data „7 mai 1944”. Era ziua în care primise ultima scrisoare de la el.

„Am promis că dacă ajung la 90 de ani și încă îl port în suflet, voi face ceva nebunesc în numele iubirii noastre. Acum am 92. Cred că mi-am ținut promisiunea”, a spus Maria cu lacrimi în ochi.

Reacția tatuatorilor?

„Am plâns cu toții,” spune Sorin. „A fost cel mai frumos moment trăit în salon. Ne-a amintit tuturor că dragostea nu are vârstă și nici sfârșit.”

La final, Maria a zâmbit și a spus: „Acum, dacă mă cheamă, mă duc liniștită. Știe că încă îl aștept.”