Ana avea doar 4 ani și părea un copil ca oricare altul: veselă, jucăușă, plină de imaginație. Locuia cu mama ei, Alina, într-un mic apartament din Piatra Neamț. Nimic nu prevestea ce avea să urmeze într-o seară aparent obișnuită.
După baie și povestea de noapte bună, Ana s-a uitat brusc la mama ei și a spus:
„Mami… eu îmi amintesc cum am murit.”
Alina a râs puțin, crezând că e un joc de copil. Dar Ana a continuat, foarte calmă:
„Eram în mașină. A fost un accident. Era noapte. Iar tu plângeai foarte tare…”
Cuvintele au făcut-o pe Alina să se oprească. A simțit un fior pe șira spinării. Dar momentul care i-a tăiat respirația a fost următorul.
Fetița a spus:
„Mă chema Iulia. Iar bărbatul care a murit cu mine se numea Robert.”
Alina a încremenit. În urmă cu 6 ani, sora ei — Iulia — murise într-un accident de mașină împreună cu iubitul ei, Robert. Iar Ana nu fusese născută la acea vreme. Nu i se spusese niciodată despre acel accident. Nici măcar nu existau fotografii în casă.
A doua zi, Alina i-a arătat mai multe poze vechi. Printre ele, o fotografie de grup cu Iulia, Robert și alți prieteni. Ana a arătat direct spre Robert și a spus:
„El e cel care a ținut mâna mea când s-a întâmplat.”
De atunci, Ana a spus că nu-și mai amintește detalii. Ca și cum ceva s-ar fi închis.
Alina nu știe ce să creadă. Dar de fiecare dată când o privește pe fiica ei, simte că o parte din sora ei s-a întors, sub o altă formă.
Coincidență? Reîncarnare? Imaginație? Nimeni nu știe. Dar un lucru e sigur: unele lucruri nu pot fi explicate.