Când Maria și Ilie, doi bătrâni liniștiți dintr-un sat de munte, au decis să curețe podul casei moștenite de la părinți, nu s-au așteptat să găsească ceva neobișnuit. Însă, printre lăzi vechi, pături prăfuite și borcane sparte, stătea… o păpușă.

Dar nu orice păpușă. Era veche, din porțelan, cu fața ciobită ușor, rochița ruptă și ochii mari, inexpresivi. Părea abandonată acolo de zeci de ani. Când Maria a întins mâna să o ridice, a simțit un fior rece, ca și cum cineva o privea din întuneric.

Din acel moment, totul s-a schimbat.

În fiecare seară, cei doi au început să audă sunete ciudate – pași în pod, scârțâituri, șoapte. Ilie a instalat o cameră de supraveghere și ceea ce au surprins i-a lăsat fără cuvinte. Păpușa se muta singură, centimetru cu centimetru, dintr-un colț în altul. Într-o noapte, era așezată chiar la marginea scării, privind în jos spre dormitor…

Dar cel mai șocant moment a fost când au decis să o deschidă. Înăuntru, au găsit o cutie minusculă, legată cu sfoară roșie și un bilețel pe care scria: „Nu mă trezi.”

Ce conținea cutia? Cine a pus păpușa acolo? Și de ce toate oglinzile din casă s-au spart în acea noapte?