Într-un colț uitat de lume, într-o baracă de lemn aflată la marginea satului Bărboși, județul Galați, trăia Nina – o femeie de 87 de ani, singură, fără familie, fără vecini apropiați, fără sprijin. De ani de zile își ducea traiul în tăcere, cu o pensie modestă și o sobă veche care abia mai făcea față gerului de februarie.
Totul s-a schimbat într-o dimineață când, slăbită și flămândă, bătrâna a deschis ușa și a găsit în fața casei un câine murdar, speriat, cu coastele ieșite prin blană și o privire blândă care părea să spună: „Ajută-mă.”
Nina nu a stat pe gânduri. Deși nu avea decât o bucată de mămăligă și o cană cu apă, a împărțit totul cu patrupedul necunoscut. L-a numit Azor și i-a lăsat un loc pe preșul de la intrare. Din acel moment, cei doi au devenit de nedespărțit.
Dar adevărata minune s-a produs câteva zile mai târziu.
Într-o noapte geroasă, Nina a căzut în mijlocul casei, epuizată, fără putere să se ridice. Nu avea telefon, nu avea cine s-o audă. Doar Azor, care a început să latre insistent și să zgârie ușa. Ore în șir. Dimineața, un bărbat din sat care trecea întâmplător pe lângă baracă a auzit lătratul disperat și s-a apropiat.
A găsit-o pe bătrână căzută pe podea, tremurând, abia conștientă. A chemat salvarea, iar medicii au spus că, dacă mai treceau câteva ore, ar fi fost prea târziu.
Astăzi, Nina se recuperează într-un centru de îngrijire, iar Azor a fost adoptat oficial. Cei doi sunt din nou împreună, iar povestea lor emoționează o țară întreagă.
„N-am avut pe nimeni, dar Dumnezeu mi-a trimis un câine care m-a salvat. Cine zice că animalele nu au suflet… să-l privească în ochi pe Azor.” – spune Nina cu lacrimi în ochi.