Ajuns la vârsta de 86 de ani, Ion Țiriac a făcut una dintre cele mai sincere și neașteptate dezvăluiri despre averea sa colosală, estimată la peste 2,1 miliarde de dolari. Deși este considerat unul dintre cei mai influenți și prosperi oameni de afaceri din România, fostul mare tenismen recunoaște că, dacă ar fi să o ia de la capăt, nu ar mai urma același drum.
Ion Țiriac, confesiunea vieții: „Niciodată!”
Într-un interviu recent, Țiriac a mărturisit că, deși a obținut tot ce și-ar putea dori cineva din punct de vedere financiar, viața sa a fost dominată exclusiv de muncă și sacrificii.
„Nici cămașa asta pe care o am pe mine nu o duc cu mine. În viața asta am făcut ceva. Mă duc mulțumit? Nemulțumit nu sunt, însă aș mai face-o din nou? Niciodată! Pentru că nu am avut timp să văd o floare înflorind.Să văd o frunză verde, să merg cu familia, să mă duc cu prietenii, să mă îmbăt o dată, să beau o sticlă de vin. Nu. Numai muncă, muncă și iar muncă. Merită? Nu! Nu merită. Și atunci, când spui: «Ai mai face-o din nou?» răspunsul e clar – nu”, a declarat Ion Țiriac, citat de sport.ro.
Chiar dacă regretă faptul că a pierdut momente simple, dar esențiale din viață, Țiriac spune că a fost un produs al vremurilor sale: copilăria petrecută în perioada războiului, lipsurile și realitățile dure ale epocii i-au format mentalitatea de a munci fără oprire.
Drumul către succes
Puțini își mai amintesc că Ion Țiriac a început să muncească încă de la 16 ani, la uzina Steagul Roșu din Brașov (actuala Roman). Exmatriculat din liceu după ce a rămas corigent la trei materii, a fost nevoit să își reia studiile și ulterior a absolvit Institutul de Cultură Fizică din București. Munca în uzină, unde primea doar 375 de lei pe lună, i-a călit caracterul și i-a insuflat disciplina care avea să-l definească întreaga viață.
Dincolo de tenisul care i-a adus faimă, Ion Țiriac a devenit un om de afaceri de succes, construindu-și imperiul financiar prin investiții inteligente în domeniul bancar, imobiliar, auto și sportiv.
O colecție auto unică în Europa
Unul dintre marile simboluri ale averii sale este impresionanta colecție de mașini de lux. Țiriac deține peste 300 de autoturisme, dintre care 21 sunt Ferrari rare, unele conduse doar câțiva kilometri.
„Onest să fiu, nu cred că s-au mai adunat 21 de Ferrari din epoci atât de diferite precum cele pe care le am aici. Într-un viitor apropiat, colecția va fi extinsă și va deveni cea mai mare din Europa. Toate cele 300 de mașini sunt funcționale și pregătite pentru a fi admirate”, a povestit fostul sportiv.
Lecția lui Ion Țiriac
Deși este recunoscut ca fiind primul miliardar al României, Ion Țiriac recunoaște că averea nu îi aduce liniștea sufletească. Mesajul său este unul de reflecție: munca excesivă și acumularea de bani nu pot înlocui bucuriile simple, familia sau prieteniile.
Astăzi, la 86 de ani, el își privește viața cu un amestec de mândrie și regret, fiind dovada vie că succesul material, oricât de uriaș, nu poate compensa lipsa timpului petrecut cu cei dragi sau micile plăceri ale vieții.
Povestea lui Țiriac este o lecție pentru generațiile tinere: banii se pot câștiga, dar clipele pierdute nu se mai întorc.
Ajuns la vârsta de 86 de ani, Ion Țiriac a făcut una dintre cele mai sincere și neașteptate dezvăluiri despre averea sa colosală, estimată la peste 2,1 miliarde de dolari. Deși este considerat unul dintre cei mai influenți și prosperi oameni de afaceri din România, fostul mare tenismen recunoaște că, dacă ar fi să o ia de la capăt, nu ar mai urma același drum.
Într-un interviu recent, Țiriac a mărturisit că, deși a obținut tot ce și-ar putea dori cineva din punct de vedere financiar, viața sa a fost dominată exclusiv de muncă și sacrificii.
„Nici cămașa asta pe care o am pe mine nu o duc cu mine. În viața asta am făcut ceva. Mă duc mulțumit? Nemulțumit nu sunt, însă aș mai face-o din nou? Niciodată! Pentru că nu am avut timp să văd o floare înflorind.Să văd o frunză verde, să merg cu familia, să mă duc cu prietenii, să mă îmbăt o dată, să beau o sticlă de vin. Nu. Numai muncă, muncă și iar muncă. Merită? Nu! Nu merită. Și atunci, când spui: «Ai mai face-o din nou?» răspunsul e clar – nu”, a declarat Ion Țiriac, citat de sport.ro.
Chiar dacă regretă faptul că a pierdut momente simple, dar esențiale din viață, Țiriac spune că a fost un produs al vremurilor sale: copilăria petrecută în perioada războiului, lipsurile și realitățile dure ale epocii i-au format mentalitatea de a munci fără oprire.
Puțini își mai amintesc că Ion Țiriac a început să muncească încă de la 16 ani, la uzina Steagul Roșu din Brașov (actuala Roman). Exmatriculat din liceu după ce a rămas corigent la trei materii, a fost nevoit să își reia studiile și ulterior a absolvit Institutul de Cultură Fizică din București. Munca în uzină, unde primea doar 375 de lei pe lună, i-a călit caracterul și i-a insuflat disciplina care avea să-l definească întreaga viață.
Dincolo de tenisul care i-a adus faimă, Ion Țiriac a devenit un om de afaceri de succes, construindu-și imperiul financiar prin investiții inteligente în domeniul bancar, imobiliar, auto și sportiv.
Unul dintre marile simboluri ale averii sale este impresionanta colecție de mașini de lux. Țiriac deține peste 300 de autoturisme, dintre care 21 sunt Ferrari rare, unele conduse doar câțiva kilometri.
„Onest să fiu, nu cred că s-au mai adunat 21 de Ferrari din epoci atât de diferite precum cele pe care le am aici. Într-un viitor apropiat, colecția va fi extinsă și va deveni cea mai mare din Europa. Toate cele 300 de mașini sunt funcționale și pregătite pentru a fi admirate”, a povestit fostul sportiv.
Deși este recunoscut ca fiind primul miliardar al României, Ion Țiriac recunoaște că averea nu îi aduce liniștea sufletească. Mesajul său este unul de reflecție: munca excesivă și acumularea de bani nu pot înlocui bucuriile simple, familia sau prieteniile.
Astăzi, la 86 de ani, el își privește viața cu un amestec de mândrie și regret, fiind dovada vie că succesul material, oricât de uriaș, nu poate compensa lipsa timpului petrecut cu cei dragi sau micile plăceri ale vieții.
Povestea lui Țiriac este o lecție pentru generațiile tinere: banii se pot câștiga, dar clipele pierdute nu se mai întorc.