Continuarea
Seara se lăsa peste lac ca o catifea violetă, iar cerul purta primele stele ca niște lacrimi reci ale lumii.Anastasia stătea lângă mine, cu palmele sprijinite de balustrada metalică a terasei.Nu mai era mireasa visătoare de altădată — ci femeia care tocmai își recăpătase libertatea și, odată cu ea, demnitatea pierdută. — Tată, — a … Read more