Aveam 8 ani. Fusesem uitată din nou la școală de mama mea vitregă
Doamna Popescu oftă și privi spre fetiță, apoi spre ceasul mare de pe perete. Se făcuse aproape șase seara. Curtea școlii era goală, iar soarele începea să apună peste clădirile gri din jur. Într-un moment de ezitare, femeia spuse încet:– „Știi ceva, Ana? Hai să vedem dacă găsim pe cineva dintre prietenii tatălui tău. Poate … Read more