Seara a coborât peste casa veche fără grabă, ca o pătură grea. Elena a aprins o lumânare găsită într-un sertar și a așezat-o pe masă. Flacăra mică tremura, exact cum tremura și ea pe dinăuntru.
A mâncat încet câțiva biscuiți, cu nodul în gât. Nu de foame, ci de golul lăsat de fiul ei. De fiecare dată când se gândea la Andrei, inima îi bătea mai tare. Nu-l crescuse ca să ajungă aici.
În noaptea aceea n-a dormit. Fiecare sunet o făcea să tresară. Lemnul trosnea, vântul bătea prin găurile din acoperiș. La un moment dat, mâna i-a ajuns iar în buzunar.
Plicul.
L-a scos și l-a ținut în lumină. Hârtia era groasă, veche. Pe spate, un nume scris tremurat:Elena Ionescu.
— Cum adică?…
Dimineața, cu primele raze de soare, a pornit pe jos spre primărie. Picioarele o dureau, dar mergea hotărâtă. A cerut ajutorul unei funcționare tinere, care i-a citit scrisoarea.
Pe măsură ce femeia citea, ochii i se măreau.
— Doamnă… știți ce aveți aici?
Elena a clătinat din cap.
Era un act vechi de proprietate, uitat, pentru un teren mare, intravilan, chiar lângă oraș. Teren cumpărat de soțul ei înainte să moară, pe care nimeni nu-l revendicase niciodată. Între timp, acolo se construise un cartier întreg.
Valoarea? Milioane de lei.
Elena a simțit cum i se înmoaie picioarele. A trebuit să se așeze.
Au urmat luni de acte, drumuri, semnături. Femeia care spălase podele și rufe a ajuns să stea în birouri cu aer condiționat. A învățat să citească hârtii, să pună întrebări, să nu mai plece capul.
Când totul s-a terminat, Elena nu s-a mutat într-un palat. Și-a cumpărat o casă mică, curată, cu grădină. A renovat casa veche din sat și a donat-o unei familii fără adăpost. A ajutat vecini, copii, bătrâni.
Abia atunci l-a sunat pe Andrei.
— Mamă?… unde ești?
— Sunt bine, Andrei. Mai bine ca niciodată.
Când a aflat adevărul, Andrei a venit cu flori, cu lacrimi, cu scuze. Dar Elena l-a privit calm.
— Eu nu te urăsc. Dar nici nu te mai aștept.
Și pentru prima dată în viață, Elena Ionescu a închis o ușă fără să doară.Pentru că învățase că demnitatea valorează mai mult decât orice avere.