Ana închise telefonul și se sprijini de perete. Ea respira greu. Nu era timp pentru lacrimi. Fiecare secundă a contat.
Ea a părăsit camera în tăcere. Hotelul era plin de râsete, muzică și clinchetul paharelor. Nunta a continuat de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. De parcă viața ei nu s-ar fi spulberat sub pat.
L-a văzut pe Radu la bar, cu jacheta descheiată și zâmbetul larg. Ea îi cunoștea zâmbetul. Ea îl iubea. Acum i se părea străin.
Ea nu s-a apropiat de el.
A ieşit afară în aerul rece al nopţii şi a chemat un taxi.
— Unde mergem? a întrebat șoferul.
„Acasă. La armată”.
Drumul părea fără sfârșit. Cuvintele Zoya au răsunat în capul ei. „Pasare in cusca”. Ea strânse telefonul în mână. Cușca era pe cale să se destrame.
Acasa a scos toate actele din sertar. Contract de cumpărare. Extras din cartea funciară. Totul era de fapt pe numele ei. Radu a convins-o că „e mai ușor așa”. Acum a înțeles de ce.
A venit dimineața și ea nu a dormit.
La ora nouă fix, în fața notarului o aștepta tatăl ei, un bărbat de cincizeci de ani, cu calusuri la mâini de la serviciu și o privire calmă în ochi. Nu a pus multe întrebări. Nu a întrebat niciodată. El a crezut-o mereu.
Într-un mic birou cu mobilier vechi și cu miros de cafea, Ana și-a pus telefonul pe masă.
— Ascultă, spuse ea.
Vocea Zoyei umplu camera.
Notarul ridică din sprâncene. Tatăl ei închise ochii pentru o clipă.
Documentele au fost gata în mai puțin de o oră. Procura anulată. Anunț oficial. Plângere de divorț pentru fraudă și rea-credință. Totul legal. Curat.
La ora prânzului, Ana s-a întors la hotel.
Radu o aştepta.
“Unde ai fost?” – a întrebat el iritat. „Ai dispărut din propria nuntă.”
Ana îi întinse plicul.
“Citire.”
A citit-o. Fața i s-a schimbat. Zâmbetul a dispărut.
„Ce prostie este asta?”
Ana a apăsat pe play.
De data aceasta Radu și-a ascultat mama.
Ea nu a spus altceva.
Seara, Ana a plecat din hotel cu o valiză. Neînvins. Eliberat.
Câteva luni mai târziu, locuia în același apartament. Soarele pătrundea prin fereastră. Pe masă era cafea fierbinte. Telefonul a vibrat.
Text de la tată: „Sunt mândru de tine”.
Ana a zâmbit.
Uneori, cele mai rele glume din viață sunt exact semnalul de trezire de care ai nevoie.