Corina Chiriac, una dintre vocile-emblemă ale muzicii ușoare românești, a ales în ultimii ani o existență tihnită, departe de turnee și reflectoare. La 76 de ani, artista vorbește deschis despre realitatea de după scenă: o pensie modestă, griji calculate și o rigoare personală care o ajută să rămână echilibrată și luminoasă.
RECLAMAPensie modestă, cheltuieli calculateDupă o carieră întinsă pe mai multe decenii, Chiriac explică faptul că traiul zilnic se sprijină, în principal, pe veniturile de la stat. A învățat să fie atentă la buget, să elimine excesele și să accepte că perioada actuală cere prudență. În propriile sale cuvinte, mărturia sună așa:
RECLAMA„Am, desigur, o pensie. Dincolo de asta, mi-am redus la minimă necesitate cheltuielile. Poate că dacă bănuiam ce vremuri vin, nu mai scoteam CD-uri pe cheltuială proprie… Experienţa de viaţă m-a învăţat să răzbat în toate aspectele ei. Eu sunt un Scorpion supravieţuitor, prin spiritul meu liber”.
Artista nu ascunde că au existat perioade mai apăsătoare din punct de vedere financiar, însă experiența acumulată o ajută să rămână verticală. Prudența în gestiunea banilor se împletește cu un optimism antrenat în timp, iar asumarea unor alegeri nefaste – precum investițiile personale în materiale discografice – vine la pachet cu o lecție de viață: să înaintezi, indiferent de context.
Ritualuri simple, echilibru interiorRetragerea din activitate nu a însemnat neapărat liniște totală, ci o reconfigurare a ritmului. Corina Chiriac și-a fixat o rutină care îi hrănește mintea și îi ordonează zilele. Își petrece multe ore acasă, aproape de cărți și de micile îndatoriri care o așază pe făgașul potrivit.
„Citesc ce vreau, am preocupări care-mi creează plăcere şi confort, îmi umplu timpul numai cu lucruri care îmi ţin spiritul sus. Bunăoară, hrănesc pisicile şi porumbeii din cartier. Acest lucru face parte din ritualul meu zilnic, cu tipic, cu ore fixe. Pare banal, dar nu e, pentru că îmi porţionează ziua într-un mod benefic. Însă, cele mai importante sunt preocupările intelectuale: citesc cu nesaţ tot ceea ce mă pasionează”.
Lectura este centrul de greutate: o sursă de confort, dar și de energie intelectuală. Iar gesturile repetitive – îngrijirea animalelor din cartier, respectarea unor ore – devin, pentru ea, o formă de ancorare. Din această ordine zilnică, artista extrage un tip de liniște care nu are nevoie de scenă pentru a străluci.
În raport cu publicul care a iubit-o, Corina Chiriac păstrează aceeași voce caldă și încurajatoare. Mesajul său merge dincolo de nostalgie și atinge nevoia de curiozitate activă, de învățare continuă și de fapte bune care dau greutate fiecărei zile.
„Dacă mi se permite, aş povăţui oamenii să rămână curioşi în această perioadă. Să studieze. Asta le va da o cu totul altă perspectivă a prezentului. Dacă în supravieţuirea noastră mai adăugăm şi câte o faptă bună, atunci e perfect. Trebuie să iubim viaţa, dragii mei! Până o pierdem, o iubim, o trăim cu puţină încăpăţânare, cu un pic de umor, cu iubire şi cu gândul liber. La cele veşnice, doar spiritul vine cu noi, nimic altceva”.
Această filozofie personală – să iubești viața, să rămâi curios și să practici bunătatea – se potrivește firesc cu rutina sa domestică. Departe de agitația scenei, artista își dozează eforturile cu grijă, citește cu nesaț și transformă lucrurile mărunte în repere ale unei zile trăite cu demnitate.