Iubito de ce ai fața plină de vânătăi
Bubuitura aceea a fost ca un semnal. Nu pentru el. Pentru mine. Tata nu s-a grăbit. Nu a urcat înapoi țipând. Nu a trântit ușa. M-a privit drept în ochi, iar în ochii lui nu era furie. Era hotărâre. — „Îți faci bagajul. Acum.” Am vrut să spun că nu pot. Că n-am unde să … Read more