În locul promisiunilor vagi, Executivul vine cu cifre ferme și termene bine fixate, mizând pe o pauză de respiro înaintea revenirii la piața complet liberalizată.
Ce prevede Ordonanța Siguranței EnergeticeNucleul reglementării este un preț final pentru gazele naturale care nu poate depăși 0,31 lei/kWh pentru populație. Plafonul se aplică retroactiv de la 1 aprilie 2026 și rămâne în vigoare până la 31 martie 2027, oferind gospodăriilor o perioadă extinsă de predictibilitate.
Pentru a susține această limită, Guvernul a redus prețul de referință al gazului din producția internă de la 120 lei/MWh la 110 lei/MWh, o intervenție care transferă o parte din presiunea pieței de pe consumatori către producători. Scopul declarat: scăderea riscului ca volatilitatea cotațiilor internaționale să se traducă în facturi imprevizibile pentru români.
„liberalizarea să devină o povară insuportabilă”
Premierul a punctat ferm că Executivul nu va permite ca dinamica pieței să afecteze disproporționat bugetele familiale. În termeni sociali, reglementarea funcționează ca un scut temporar, menit să țină în frâu scumpirile într-o perioadă sensibilă pentru milioane de consumatori.
Cum se aplică și cine beneficiazăMecanismul a fost gândit astfel încât povara birocratică pentru cetățeni să fie nulă: plafonul se aplică automat pe toate facturile emise începând cu luna aprilie, fără cereri, fără call-center și fără acte suplimentare. Măsura vizează peste 7 milioane de consumatori casnici, potrivit datelor comunicate odată cu anunțul.
Autoritățile au notificat Comisia Europeană cu privire la intervenție, argumentând că resursele interne de gaz permit o astfel de soluție temporară, fără a altera regulile concurenței. România își valorifică astfel poziția energetică relativ favorabilă pentru a proteja direct bugetele gospodăriilor.
Ordonanța include și un segment esențial al economiei: IMM-urile cu un consum anual sub 50.000 MWh. Integrarea acestora urmărește să evite „efectul de domino”, în care facturile mari la energie ar fi fost transferate în prețurile produselor și serviciilor de zi cu zi. Prin această extindere, Executivul încearcă să stabilizeze lanțul de costuri, de la producție până la raft.
Ținta transversală a pachetului este controlul inflației. Menținând costurile energetice în interval fix, autoritățile speră să creeze un coridor de previzibilitate care să descurajeze valurile succesive de scumpiri și să ofere mediului de afaceri spațiul necesar pentru investiții, nu doar pentru supraviețuire.
Deși măsura este întâmpinată cu interes, ea este concepută ca un an de tranziție către piața liberă. Intervalul aprilie 2026 – martie 2027 este prezentat ca timp operațional pentru ca instituțiile să configureze instrumente de sprijin țintite către consumatorii vulnerabili, astfel încât revenirea la o competiție deplină să nu lase pe nimeni în urmă.
Între timp, anunțul a alimentat un val de reacții publice: unii salută stabilitatea pe termen scurt, alții ridică semne de întrebare despre sustenabilitatea bugetară și impactul asupra investițiilor pe termen lung. Dezbaterea se concentrează asupra echilibrului dintre protecția imediată a consumatorilor și disciplinarea pieței pe termen mediu.
Pentru consumatori, mesajul imediat rămâne practic: verificați ca în facturile emise din aprilie 2026 prețul final să nu depășească 0,31 lei/kWh, iar eventualele regularizări să respecte intervalul până la 31 martie 2027. Măsura este automată, nu necesită acțiuni din partea clienților și se aplică uniform pe perioada stabilită prin ordonanță.