În fiecare iarnă, părinții își fac calculele cu o speranță simplă: că banii dedicați copiilor țin pasul cu prețurile. În 2026, însă, discuția despre alocații nu mai e despre „cât”, ci despremecanism— acel detaliu tehnic care, în tăcere, poate schimba bugetul unei familii lună de lună.
În centrul acestui subiect apare și numele premieruluiIlie Bolojan, într-un moment în care presiunea pe cheltuielile publice se întâlnește frontal cu realitatea din coșul zilnic: scumpiri, facturi, prețuri care nu mai așteaptă niciun „calendar” oficial.
Dincolo de declarații, miza e limpede: dacă regulile scrise pe hârtie chiar se aplică automat sau pot fi oprite printr-o singură decizie politică, cu efect imediat în buzunarul părinților.
Ce spune legea despre indexare și de ce contează exact acum
Legea nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii stabilește un principiu aparent simplu: cuantumul alocației ar trebui actualizat anual, din oficiu, cu rata medie a inflației comunicată de Institutul Național de Statistică pentru anul precedent.
În teorie, asta înseamnă că familiile nu trebuie să ceară nimic, să depună cereri sau să stea la cozi: indexarea ar trebui să fie automată. În practică, exact aici a apărut fisura care a început să doară: prevederea a fostsuspendatăprin acte normative, invocându-se motive bugetare.
Cu alte cuvinte, între „scrie în lege” și „intră banii” s-a așezat o zonă gri în care deciziile se iau rapid, iar efectele se simt lent, dar sigur, în fiecare lună.
Lanțul deciziilor care a împins tema alocațiilor în prim-plan
În ultimii doi ani, indexarea a fost blocată succesiv. Pentru 2025, majorarea care ar fi trebuit să reflecte inflația din 2023 (10,4%) a fost oprită prin Ordonanța de Urgență nr. 156/2024, cunoscută public drept„OUG trenuleț”. Apoi, pentru 2026, a fost anulată și majorarea care ar fi urmat să se bazeze pe inflația din 2024 (5,6%), prin Legea nr. 141/2025, numită informal„Legea Bolojan”.
Motivarea care a însoțit aceste decizii a fost legată dereducerea deficitului bugetar. Iar aici se rupe filmul pentru multe familii: deficitul e un termen macro, dar alocația e un număr concret, repetat de 12 ori pe an.
Mai mult, atunci când indexările nu se aplică, nu vorbim doar despre o „necreștere”, ci despre o diferență care se adună. În calculele făcute pe baza procentelor de inflație, impactul a fost estimat în zeci de lei lunar pentru copiii peste 2 ani și în peste o sută de lei lunar pentru copiii sub 2 ani sau cei cu dizabilități — adică sume care, într-un an, se strâng într-o pierdere vizibilă.
Pentru copiii peste 2 ani, scenariul indexărilor ar fi ridicat treptat alocația peste nivelul actual, iar neaplicarea acestor pași a fost cuantificată ca o pierdere cumulată de aproximativ 945 de lei pentru anii 2025 și 2026. În cazul copiilor sub 2 ani și al copiilor cu dizabilități, estimarea pierderilor cumulative trece de 2.300 de lei în aceeași perioadă, exclusiv din neaplicarea majorărilor prevăzute în mecanismul legal.
În 2026, alocația de stat pentru copiirămâne la același nivel:292 de leipe lună pentru copiii cu vârsta de peste 2 ani și719 leipe lună pentru copiii sub 2 ani și pentru copiii cu dizabilități.