Scrisoarea începea simplu:
„Dacă citești asta, înseamnă că n-am mai avut curajul să mă întorc acasă.”
Am simțit cum mi se strânge stomacul.
Am continuat să citesc.
„Nu am plecat pentru că nu vă iubeam. Am plecat pentru că într-o singură noapte am făcut o greșeală care avea să-mi schimbe viața. Dacă rămâneam, îi puneam pe toți în pericol.”
Nu înțelegeam la ce se referă.
Pe următoarea pagină era atașată o fotografie. În ea apărea fratele meu, mult mai tânăr, lângă alți trei bărbați. Fețele lor erau tăiate cu un marker negru.
Sub fotografie scria:
„Toți ceilalți au murit. Eu am fost singurul care a scăpat.”
Mâinile îmi tremurau.
Am sunat imediat femeia.
A răspuns după primul ton.
— „Ai citit până la capăt?” m-a întrebat.
I-am spus că nu.
— „Atunci termină înainte să mă întrebi orice.”
Ultima pagină era diferită.
Hârtia era mai nouă, iar scrisul părea făcut cu doar câteva zile în urmă.
„Dacă ai ajuns aici, înseamnă că încă mă caută.”
M-am oprit.
Cum putea să scrie asta cu câteva zile în urmă, dacă telefonul fusese închis de trei ani?
Am întors foaia.
Era desenată o hartă.
În colț era trecută o adresă și un mesaj:
„Vino singur. Dacă aduci pe cineva, nu mă vei mai găsi niciodată.”
N-am dormit toată noaptea.
A doua zi am plecat spre locul indicat.
Adresa ducea la o cabană izolată, ascunsă între păduri.
Ușa era întredeschisă.
Înăuntru nu era nimeni.
Doar o masă, un ceas vechi care încă funcționa și o cană din care încă ieșea abur.
Cineva fusese acolo cu doar câteva minute înainte.
Pe masă era o ultimă scrisoare.
„Ai venit exact la timp. Dacă citești asta, înseamnă că sunt chiar în spatele tău. Nu te întoarce imediat. Ascultă mai întâi pașii…”
Am încremenit.
În liniștea cabanei s-a auzit podeaua scârțâind.
Un pas.
Încă unul.
Și apoi o voce pe care n-o mai auzisem niciodată, dar pe care am recunoscut-o instantaneu.
— „Ai crescut mult… frățioare.”
Am întors capul încet.
În prag stătea un bărbat cu barba albă și ochii umezi.
Era cu aproape douăzeci de ani mai bătrân decât în fotografiile din casă.
Dar zâmbetul…
Era același.
După douăzeci și trei de ani, fratele meu se întorsese.
Numai că povestea lui avea să fie mult mai întunecată decât și-ar fi imaginat vreodată cineva.