Am înghețat.
Eram sigur că eram singur în apartament.
Am vrut să fug înapoi, dar ușa mică prin care intrasem se trântise singură.
Am început să lovesc în ea.
Nimic.
Din capătul culoarului s-a auzit un glas calm.
—„Nu te speria. Te-am așteptat foarte mult.”
Lanterna îmi tremura în mână.
Am înaintat câțiva pași.
În spatele oglinzii se afla o cameră pe care nu aveam cum s-o fi observat vreodată pe planul apartamentului.
Era mobilată simplu.
Pe un raft erau zeci de albume foto.
Le-am deschis.
Toate erau despre mine.
Prima fotografie mă arăta în maternitate.
A doua, la grădiniță.
A treia, în prima zi de școală.
Și apoi au urmat sute de imagini.
An după an.
Unele erau făcute din locuri în care fusesem complet singur.
Nu înțelegeam cum era posibil.
Pe birou era o casetă audio și un reportofon vechi.
Am apăsat PLAY.
După câteva secunde s-a auzit vocea unui bărbat.
—„Dacă asculți această înregistrare, înseamnă că ai găsit în sfârșit camera.”
Vocea mi s-a părut ciudat de familiară.
—„Nu sunt tatăl tău biologic. Dar te-am crescut de la distanță toată viața.”
Am simțit că mi se taie respirația.
—„În urmă cu douăzeci și cinci de ani, cineva a încercat să te răpească. Ca să te salvez, am fost nevoit să dispar din viața ta și să mă asigur că nu vei afla niciodată adevărul.”
Pe masă era o fotografie pe care n-o mai văzusem.
În ea apărea mama mea.
Ținea în brațe un bebeluș.
Lângă ea era același bărbat a cărui voce o ascultam.
Zâmbea.
Pe spatele fotografiei scria:
„Familia noastră, cu o zi înainte să te pierdem.”
Am rămas fără aer.
În acel moment, reportofonul a pornit singur din nou.
—„Dacă ai ajuns până aici, înseamnă că ei au aflat unde locuiești.”
Exact atunci s-au auzit trei bătăi puternice în ușa apartamentului.
Bum. Bum. Bum.
Telefonul meu a vibrat.
Un număr necunoscut.
Mesajul avea doar o singură propoziție:
„Nu deschide. Noi nu am bătut.”
Am privit spre ușă.
Clanța a început să se miște încet.
Apoi cineva, din partea cealaltă, a șoptit pe un ton liniștit:
—„Bogdan… deschide. Sunt tatăl tău.”
Dar vocea…
Era exact aceeași pe care tocmai o auzisem pe caseta înregistrată cu peste douăzeci de ani în urmă.