Sigiliul s-a rupt ușor.
Înăuntru era o singură coală.
„Sofia,
Nu este o scrisoare de împăcare.
Este prima scrisoare sinceră pe care ți-o scriu.
Când am spus că vreau o pauză, adevărul era altul. Nu eram obosit de stabilitatea noastră. Eram obosit de mine. De faptul că nu mai știam cine sunt în afara relației noastre și am avut impresia că problema ești tu.
Am fugit înainte să încerc să înțeleg.
Acum îmi dau seama că nu poți cere unei femei să-și pună viața pe pauză doar pentru că tu nu ai curajul să iei o decizie.
Nu îți cer să mă ierți.
Nu îți cer să te întorci.
Îți mulțumesc doar pentru anii în care ai iubit un om care nu știa încă să se iubească pe el însuși.
Artur.”
Sofia reciti ultima frază de două ori.
— Era de la el? întrebă Marius.
— Da.
— Și?
Ea inspiră adânc.
— Pentru prima dată nu încearcă să mă convingă de ceva. Nu mă manipulează. Nu îmi cere nimic.
— Asta schimbă ceva?
Sofia privi pe fereastră. Orașul era același. Doar ea nu mai era.
— Nu.
— Ești sigură?
— Da.
A împăturit scrisoarea cu grijă și a pus-o înapoi în plic.
Nu a rupt-o.
Nu a aruncat-o.
Dar nici nu a răspuns.
A doua zi dimineață, telefonul vibră.
Un singur mesaj de la Artur.
„Ai citit-o?”
Sofia scrise câteva cuvinte și apăsă „Trimite”.
„Da. Îți mulțumesc pentru sinceritate.
Dar oamenii nu cer pauză de la ceea ce își doresc cu adevărat.
Îți doresc să găsești ceea ce cauți.
Eu nu mai aștept.”
Au trecut câteva secunde.
Artur a citit mesajul.
Nu a mai răspuns.
Marius îi trimise imediat după aceea o fotografie cu două cafele și un mesaj scurt:
„De data asta aleg eu locul. Fără drame.”
Sofia zâmbi.
— Vin.
Când intră în cafenea, Marius îi întinse una dintre cești.
— Cum te simți?
Ea rămase câteva clipe pe gânduri.
— Știi… ieri credeam că vreau să-l fac gelos.
— Și azi?
— Azi îmi dau seama că nu mai am nevoie.
Marius ridică ceașca.
— Atunci cred că ai trecut, în sfârșit, peste despărțire.
Sofia ciocni ușor cana de a lui.
— Nu.
— Nu?
— Cred că, în sfârșit, am trecut peste nevoia de a fi aleasă de cineva care nu era sigur că mă vrea.
În jurul lor, cafeneaua își urma ritmul obișnuit.
Dar pentru Sofia, ziua aceea nu era despre sfârșitul unei povești de dragoste.
Era despre începutul unei vieți în care nu mai accepta să fie opțiunea cuiva.
Pentru că iubirea adevărată nu are nevoie de o pauză ca să afle dacă merită să rămână.