Mihai e un tată singur. Își crește fetița de 9 ani, Ana, de când soția lui a murit într-un accident. De atunci, a încercat să fie puternic. Pentru el. Pentru ea. Pentru amândoi.

Într-o seară, în timp ce îi făcea ordine în ghiozdan, a dat peste un bilețel mototolit, ascuns într-un buzunar lateral. Era scris cu litere mici, ușor tremurate, cu pix albastru:

„Dacă azi dispar, poate cineva o să observe că n-am mai zâmbit de mult… Și poate tati o să se oprească din muncă și o să mă vadă din nou.”

Mihai a rămas nemișcat. Lacrimile i-au curs pe obraji înainte să-și dea seama ce se întâmplă. A ținut biletul la piept minute în șir.

„N-am știut niciodată prin ce trece… eram prea ocupat să fiu ‘puternic’ și am uitat să fiu și prezent”, a declarat el cu vocea frântă.

A doua zi, Mihai a luat o decizie radicală: și-a dat demisia. A scos-o pe Ana de la școală pentru o zi și au mers la munte, doar ei doi. Fără telefoane. Fără nimic altceva decât timp și iubire.

💬 Ce s-a întâmplat între ei în acea zi și cum a reacționat fetița – o lecție pe care niciun părinte nu ar trebui să o ignore…