Colierul ăla e al fiicei mele
Rosa a rămas câteva clipe în tăcere, frământându-și degetele, ca și cum căuta curajul undeva între palmele ei muncite. — Nu-i mult de spus… — a rostit încet. — Țin minte doar că era noapte… și fum… și cineva m-a luat în brațe și m-a lăsat în fața centrului de copii. Aveam colierul la gât … Read more